"De ce fumezi?"

Sincer asta mi se pare cea mai proasta intrebare pusa vreodata...
Fumez, si? Nu stiu daca sunt chiar dependenta de tigari in sine sau de imaginea pe care acestea mi-o dau. Mi se pare absolut fermecator felul in care tigarea se completeaza cu mana mea, felul in care se completeaza cu buzele mele ... si ce daca fiecare fum pe care il trag, ma intoxica si ma imbolnaveste? Si ce?
Sti senzatia aia, cand e dimineata inca racoare intr-o zi superba de primavara, si ti-e frig, din cauza ca esti deabea iesit din asternut, inca nu ai apucat sa mananci ceva, dar primul lucru pe care-l faci e sa-ti aprinzi o tigara, tragi fumul in plamani cat de tare poti si il ti acolo pana simti ca nu mai poti respira, dupa care il dai afara, risipindu-se in aer, iar pe tine te ia ameteala aia usoara, care pe moment nu pare mare lucru,dar iti pare aproape un moment de euforie...Sti? fumatori stiu ce vreau sa spun, aproape ca mie dor de senzatia aceea subtila, rece,dulce ce imi da fiori.
Inca un lucru absolut genial la tigari, este fumul, atunci cand expiri iar fumul iese dezvoltand tot felul de forme, fumul acela alb si dens, cu care te joci ca si cum ai avea cerul la dispozitia creativitatii tale. Da...mi-am dat seama cu ce seamana fumul de la tigari, cu nori aceia albi la care te uiti vara incercand sa-ti dai seama ce forme reprezinta, pacat ca nu exista si fundalul azur. Cat de mult imi placea sa ma uit la cer cand eram mica si sa numar nori, descoperdindu-le formele secrete...
Este fascinant cum o simpla tigara (tutun invelit in hartie si cu un filtru care nici macar nu e necesar) te poate scapa de plictiseala, de poate transforma in scriitor ducandu-te pe culmile imaginatiei, te ajuta sa te destresezi si o groaza de alte activitati...
Probabil intr-o buna zi o sa incerc sa ma las de fumat, atunci cand imi va intra in rutina zilnica si cand nu va mai reprezenta nici o frantura de fascinatie pentru mine...
Sper sa nu se intample asta vreodata...

luni, 23 februarie 2009