No time for "small" talk!

Sacrificing all we have for a frozen heart and a soul on fire...


Vara a trecut, a inceput scoala, iar tot timpul meu liber s-a disipat in aer. Nici nu am constinentizat pe moment cat de bine ma prindea rolul de a sta toata in pat si seara sa ies in oras. Toate astea s-au sfarsit, toata distractia noptiilor calde de vara a fost inlocuita mult prea devreme cu diminetile la scoala si serile de studiu.
De data asta m-am intos cu adevarat... poate ca o sa mai prinda si inspiratia intr-una dintre aceste viitoare zile ploioase de toamna.

joi, 17 septembrie 2009

-Nu stiu, e o chestie ciudata, stiu cum miroase toata lumea, le simt simt parfumul....
-Eu cum miros?
-Bine (ma uitam la el inca asteptand un raspuns mai detaliat, isi musca buza incercand sa-si caute cuvatul neceasar pt a-mi descrie parfumul meu specific) aprins...

joi, 9 iulie 2009

Un cuvant

- Iar eu... Eu ce reprezint pentru tine?
Din momentul in care l-am cunoscut am vrut sa-mi opresc auzul in fata cuvintelor sale pe care nici macar nu le merit, iar acum in sfarsit isi dadea si el seama ca m-am folosit de el in cel mai egoist mod cu putinta, i-am fumat sentimentele ca si cum ar fi fost fumuri dintr-o ultima tigare si le-am lasat sa se risipeasca in aer, esenta lor transformadu-se in nimic. Asta a fost intotdeauna pentru mine un nimic. Inca imi cauta privirea, odata cu ea sperand sa gaseasca un raspuns la intrebare. Adevarul e crud, nu exista nici un raspuns si pentru prima ora in viata mea ar trebui sa tac. Mainile mi s-au arcuit pe bara de metal, era dintr-un metal racoros la atingere. Oricat de tare as incerca sa-l strang imi provoaca doar mie durere, prezenta mea acolo nu lasa nici o urma pe bara, de parca nici nu as fi incercat vreodata s-o distrug in cel mai primitv mod, s-o rup violent, sa simt cum cedeaza sub forta mea. Forta pe care nu o am. Concentradu-ma asupra barii pot oprii doar cascada de amintiri, de regrete. Oare de ce l-am ales pe el? Ce a reprezenat pentru mine cat timp a fost aici? nici metalul nu se mai poate impotrivi constiintei mele incarcate. Cu ecou rasunau cuvintele sale, singura data cand l-am ascultat cu adevarat, singura data cand cuvintele sale m-au trezit din coma in care ma aflam de prea mult timp." stiu ca aceasta durere pe care o simti ti se pare sacra, promit ca nu te voi rani niciodata, incet voi incerca sa te salvez".
-Doar un alt personaj in cartea ta?
Daca se crede un pesonaj din cartea mea se inseala, nu a fost niciodata atat de mult pentru mine. ma amuzat cat de mult credea in mine si in ceea ce simtea pentru mine. Par oaza din desert pe care o gasesti dupa o zi intreaga fara apa, dar atunci cand ma gusti simti nisipul fierbinte inundandu-ti gura, un miraj, o iluzie optica cauzata de dorinta unor de a exista.
-Nu ai fost nici macar un personaj, poate doar un cuvant luat dintr-un dictionar prafuit...

luni, 6 iulie 2009

Love is passion, obsession, someone you can't live without. If you don't start with that, what are you going to end up with? Fall head over heels. I say find someone you can love like crazy and who'll love you the same way back. And how do you find him? Forget your head and listen to your heart. I'm not hearing any heart. Run the risk, if you get hurt, you'll come back. Because, the truth is there is no sense living your life without this. To make the journey and not fall deeply in love - well, you haven't lived a life at all. You have to try. Because if you haven't tried, you haven't lived.

Multiply it by infinity, and take it to the depth of forever, and you will still have barely a glimpse of what I'm talking about.

sâmbătă, 6 iunie 2009

I'd take my life for your kiss
And lose it all to take you across the abyss.
I dream what you're dreaming
And feel what you're feeling.
I'd kill to share you pain
And sell my soul for you just to say
Love's name in vein.


(îmi pare rău, dar chiar nu am mai avut timp sa scriu, abea dacă am mai scris câteva capitole la "Crimson Butterfly", iar alea sunt in caietul de mate sau franceză, doar in orele astea ma mai prinde inspiratia, acum ca sunt aproape in vacantă o sa mai scriu si pe blog, dar nu azi...)

miercuri, 3 iunie 2009

Vreau feedback la acest post

In ultimul timp m-am tot gandit: Exista un D-zeu acolo sus, care "cica" vegheaza peste noi? stiu ca aceasta intrebare nu are un raspuns exact. Si mai stiu ca ai auzit de atat de multe ori aceasta intrebare si ca probabil nu mai inseamna nimic si ca deja pare o banalitate. Dar m-am gandit k ar fi bine sa lamuresc niste chestii.
Daca NU crezi in existenta lui D-zeu asta nu te face satanist, chiar din contra daca crezi in Dracu automat crezi si in partea lui pozitiva, adica e o lege a naturii ca un lucru sa aiba un alt lucru total opus. Gandindu-ma la asta, mi-am adus aminte de o teorie pe care citisem mai de mult intr-o carte: ca D-zeu si Diavolul sunt chiar prieteni si uneori se intalnesc si fac pacturi pt ai testa pe oameni, era chiar interesat doar ca nu-mi mai aduc acum aminte exact.
Dar oricum nu cred nici in D-zeu nici in Draci si alte chestii de genu, nu cred ca exista ceva acolo sus care sa ne mantuiasca sau care sa ne trimita fara bilet de intoarcere in Iad. Singura dovada care ne vorbeste despre D-zeu este biblia, care oricum a fost scrisa 300 de ani dupa ce mare parte din evenimente s-au intamplat.
Poate e mai bine sa crezi doar in tine, acolo sta adevarata speranta pt un viitor bun. Doar tu poti sa faci ceva bun pt tine, nu mai pierde timpul ragandu-ti ca oricum D-zeu nu-ti va raspunde, NU D-ZEU ITI VA DA BANI DE MANCARE, doar tu poti sa faci asta pt tine. Din cauza ca in final nimeni nu este acolo langa tine cand ai nevoie.
Iar atunci cand mori, singurul lucru care te asteapta e doar un spatiu negru infinit, nu o sa gasesti ingeri su demoni cu bratele deschise care sa te duca spre un loc mai mult sau mai putin bun. Nu sa gasesti nimic, doar goliciune, iar asta daca o gasesti si pe aia, sau poate doar inchizi ochii in agonia mortii, si pur si simplu dispari, treci in neexistenta si nu te vei mai trezi vreodata.
Cred ca singurele lucruri care exista sunt cele care le vedem, le descoperim zi de zi si cele pe care deja le stim, nu este nimic acolo mai presus decat ceea ce vezi deja.
De ce sa crezi cu ochii inchisi in ceva care nu-ti da nici o dovada de existenta sa? De ce sa crezi intr-un D-zeu care oricum e orb si surd?

Astept pareri despre credintele voastre, nu am de gand sa judec pe nimeni, doar ca sunt foarte curioasa, sa zicem.

marți, 17 martie 2009

"De ce fumezi?"

Sincer asta mi se pare cea mai proasta intrebare pusa vreodata...
Fumez, si? Nu stiu daca sunt chiar dependenta de tigari in sine sau de imaginea pe care acestea mi-o dau. Mi se pare absolut fermecator felul in care tigarea se completeaza cu mana mea, felul in care se completeaza cu buzele mele ... si ce daca fiecare fum pe care il trag, ma intoxica si ma imbolnaveste? Si ce?
Sti senzatia aia, cand e dimineata inca racoare intr-o zi superba de primavara, si ti-e frig, din cauza ca esti deabea iesit din asternut, inca nu ai apucat sa mananci ceva, dar primul lucru pe care-l faci e sa-ti aprinzi o tigara, tragi fumul in plamani cat de tare poti si il ti acolo pana simti ca nu mai poti respira, dupa care il dai afara, risipindu-se in aer, iar pe tine te ia ameteala aia usoara, care pe moment nu pare mare lucru,dar iti pare aproape un moment de euforie...Sti? fumatori stiu ce vreau sa spun, aproape ca mie dor de senzatia aceea subtila, rece,dulce ce imi da fiori.
Inca un lucru absolut genial la tigari, este fumul, atunci cand expiri iar fumul iese dezvoltand tot felul de forme, fumul acela alb si dens, cu care te joci ca si cum ai avea cerul la dispozitia creativitatii tale. Da...mi-am dat seama cu ce seamana fumul de la tigari, cu nori aceia albi la care te uiti vara incercand sa-ti dai seama ce forme reprezinta, pacat ca nu exista si fundalul azur. Cat de mult imi placea sa ma uit la cer cand eram mica si sa numar nori, descoperdindu-le formele secrete...
Este fascinant cum o simpla tigara (tutun invelit in hartie si cu un filtru care nici macar nu e necesar) te poate scapa de plictiseala, de poate transforma in scriitor ducandu-te pe culmile imaginatiei, te ajuta sa te destresezi si o groaza de alte activitati...
Probabil intr-o buna zi o sa incerc sa ma las de fumat, atunci cand imi va intra in rutina zilnica si cand nu va mai reprezenta nici o frantura de fascinatie pentru mine...
Sper sa nu se intample asta vreodata...

luni, 23 februarie 2009