Un cuvant

- Iar eu... Eu ce reprezint pentru tine?
Din momentul in care l-am cunoscut am vrut sa-mi opresc auzul in fata cuvintelor sale pe care nici macar nu le merit, iar acum in sfarsit isi dadea si el seama ca m-am folosit de el in cel mai egoist mod cu putinta, i-am fumat sentimentele ca si cum ar fi fost fumuri dintr-o ultima tigare si le-am lasat sa se risipeasca in aer, esenta lor transformadu-se in nimic. Asta a fost intotdeauna pentru mine un nimic. Inca imi cauta privirea, odata cu ea sperand sa gaseasca un raspuns la intrebare. Adevarul e crud, nu exista nici un raspuns si pentru prima ora in viata mea ar trebui sa tac. Mainile mi s-au arcuit pe bara de metal, era dintr-un metal racoros la atingere. Oricat de tare as incerca sa-l strang imi provoaca doar mie durere, prezenta mea acolo nu lasa nici o urma pe bara, de parca nici nu as fi incercat vreodata s-o distrug in cel mai primitv mod, s-o rup violent, sa simt cum cedeaza sub forta mea. Forta pe care nu o am. Concentradu-ma asupra barii pot oprii doar cascada de amintiri, de regrete. Oare de ce l-am ales pe el? Ce a reprezenat pentru mine cat timp a fost aici? nici metalul nu se mai poate impotrivi constiintei mele incarcate. Cu ecou rasunau cuvintele sale, singura data cand l-am ascultat cu adevarat, singura data cand cuvintele sale m-au trezit din coma in care ma aflam de prea mult timp." stiu ca aceasta durere pe care o simti ti se pare sacra, promit ca nu te voi rani niciodata, incet voi incerca sa te salvez".
-Doar un alt personaj in cartea ta?
Daca se crede un pesonaj din cartea mea se inseala, nu a fost niciodata atat de mult pentru mine. ma amuzat cat de mult credea in mine si in ceea ce simtea pentru mine. Par oaza din desert pe care o gasesti dupa o zi intreaga fara apa, dar atunci cand ma gusti simti nisipul fierbinte inundandu-ti gura, un miraj, o iluzie optica cauzata de dorinta unor de a exista.
-Nu ai fost nici macar un personaj, poate doar un cuvant luat dintr-un dictionar prafuit...

luni, 6 iulie 2009